Un sport ar necesita o strategie anume. Multi ar spune ca cheerleading-ul nu este un sport pentru ca nu implica o strategie bine definita. Fie ca esti intr-un grup competitiv, scopul suprem este de a convinge judecatorii si juriul sa creada ca cascadoriile si acrobatiile tale sunt mult mai bune decat ale unui grup cu care esti in competitie. Oricum, asta ar inseamna de asemenea si ca scufundarile sau gimnastica competitiva si alte activitati estetice similare nu sunt de asemenea niste sporturi.
Probleme cu recunoasterea cheerdleading-ului drept sport. Oricum, recunoasterea echipelor instruite, a cheerdeleading-ului si alte activitati similare drept sporturi merge mult mai departe si mai complicat decat ar crede cineva ca majoretele sunt sau nu atlete. De fapt, dezbaterea este rareori despre fie ca majoretele sunt sau nu atlete, ci mai degraba intra in politica si in alte probleme.
Probleme de siguranta. Nerecunoasterea cheerleading-ului drept un sport de buna credinta inseamna ca nu exista vreo agentie nationala care sa guverneze si sa determine ce tip de siguranta ar trebui sa impuna antrenorii acestor majorete. In plus, la nivelul facultatilor, inseamna ca majoretele nici macar nu au antrenori pentru ceea ce fac ele. Imbina asta cu faptul ca expertii ortopedici sustin ca multe rani si leziuni ale majoretelor ar fi putut fi prevenite cu anumite precautiuni adecvate sustinute de catre un antrenor, si oricine ar putea sa argumenteze ca, pentru siguranta majoretelor insasi, activitatea de cheerleading ar avea nevoie sa fie recunoscuta drept un sport.
Politica Tilului IX. De aproximativ trei decenii, Departamentul Biroului Educatiei al Drepturilor Civile spune scolilor sa nu includa de fapt cheerleading-ul drept un sport. De ce? OCR are sarcina de a se asigura ca scolile nu sunt limitate in ofertele lor catre studenti. Sporturile oferite de catre scoala trebuie sa distribuite in mod egal intre fete si baieti astfel incat scoala sa nu fie catalogata drept partinitoare a unui anumit gen.